Compunerea narativă: cum se scrie, cu plan și dialog

Narațiune · clasele a 4-a – a 6-a

O compunere narativă povestește o întâmplare, reală sau inventată, în ordinea în care s-a petrecut. Are personaje, un loc și un timp, iar în mijlocul ei se întâmplă ceva care schimbă situația de la început.

Cât de lungă: La clasa a 4-a, 10–15 enunțuri; la clasele a 5-a și a 6-a, una–două pagini. Când cerința spune un număr de enunțuri sau de cuvinte, acela contează.

Planul

1. 1. Introducerea (situația de la început)

   Cine, unde, când.

   Un început posibil: Era o după-amiază de toamnă, iar Ioana se întorcea singură de la școală.

2. 2. Cuprinsul: ce se întâmplă

   Întâmplarea care schimbă totul, ce fac personajele, momentul cel mai tensionat.

   Un început posibil: Deodată, din tufișul de lângă poartă s-a auzit un scâncet subțire.

3. 3. Încheierea (cum se termină)

   Cum se rezolvă și ce rămâne după întâmplare.

   Un început posibil: Cățelul a rămas la ei, iar Ioana i-a pus numele Toamna.

Greșeli care scad nota

• Dialogul scris pe același rând cu povestirea: fiecare replică pe rând nou, cu alineat și linie de dialog.
• Întâmplarea începe și se termină în același enunț — mijlocul lipsește.
• Prea multe personaje, fiecare pomenit o dată.
• Treceri de la „el” la „eu” în aceeași povestire.

Barem orientativ

Nu e baremul unui examen: arată cât cântărește, de obicei, fiecare lucru. Profesorul are criteriile lui, iar la clasele primare se dau calificative, nu note. La Evaluarea Națională baremul e cel publicat de minister; modelele noastre, cu barem, sunt la Evaluarea Națională, clasa a IV-a.