Evaluarea Națională, clasa a 4-a: limbă și comunicare — limba română — test model

Într-o după-amiază de toamnă, ploua mărunt și rece. Ilinca se întorcea de la școală cu ghiozdanul în spate și cu umbrela galbenă deasupra capului. Când a trecut pe lângă parcul din cartier, a auzit un scâncet subțire, venit de sub o bancă. S-a aplecat și a văzut un cățel mic, alb, cu o pată neagră pe o ureche. Tremura tot, iar blana lui udă se lipise de trup. — Cine te-a lăsat aici, micuțule? l-a întrebat ea încet. Cățelul a ridicat ochii spre ea și a dat de două ori din coadă. Ilinca l-a învelit în fularul ei și l-a dus acasă, ținându-l strâns la piept. Mama a deschis ușa și s-a uitat lung la ghemotocul ud. — Ilinca, un câine nu e o jucărie. Are nevoie de hrană, de plimbări și de grijă în fiecare zi. — Știu, mamă. Promit că am eu grijă de el până îi găsim stăpânul. În seara aceea, cățelul a mâncat o farfurioară de orez cu carne și a adormit pe un prosop vechi, lângă calorifer. Ilinca i-a pus numele Fulg, pentru că era alb ca zăpada. A doua zi, Ilinca a desenat zece afișe cu Fulg și a scris pe fiecare: „Am găsit un cățel alb, cu o pată neagră pe ureche. Sunați la numărul de mai jos.” Împreună cu mama, le-a lipit pe stâlpii din jurul parcului. Au trecut trei zile. Ilinca se trezea mai devreme ca să-l plimbe pe Fulg înainte de școală și îi povestea, în fiecare seară, ce învățase în ziua aceea. Fulg o asculta cu capul plecat într-o parte, ca un elev atent. În a patra zi, a sunat telefonul. Era domnul Pavel, un bătrân care locuia pe strada de lângă parc. — Cred că ați găsit cățelul nepoatei mele, a spus el cu glasul tremurat. A fugit când a tunat, săptămâna trecută. Ea plânge în fiecare zi. Ilincăi i s-a strâns inima. Se obișnuise cu Fulg și nu voia să-l dea. Totuși, s-a gândit la fetița care plângea și a știut ce are de făcut. Seara, domnul Pavel a venit împreună cu nepoata lui, Sofia. Cum a intrat pe ușă, cățelul a sărit în brațele Sofiei și a început să-i lingă obrajii. — Bobiță! a strigat Sofia, râzând și plângând în același timp. Ilinca a zâmbit, deși avea lacrimi în ochi. — Îl cheamă Bobiță, deci, a spus ea. Eu i-am spus Fulg. Sofia s-a uitat la ea și a întrebat: — Vrei să vii să te joci cu el în parc, sâmbăta? Așa o să aibă două prietene. De atunci, în fiecare sâmbătă, în parcul din cartier se joacă două fetițe și un cățel care răspunde la două nume.